De la teorie la
practică
Sunt de părerea că „Practica bate teoria”. Şi am fost
fericită să aflu că s-a introdus cursul „Atelier de creaţie”, unde putem să ne
manifestăm abilităţile de a scrie materiale ziaristice.
La prima lecţie
a cursului întîrzii. Intru în laborator, unde sala e deja plină cu studenţi.
Fiecare e aşezat la calculator, iar în mijloc, la masă, profesoara, Tatiana
Corai. La prima vedere mi se pare că am intrat într-o redacţie, studenţii fiind
reporterii, iar coordonatoarea – redactorul şef. Îmi caut şi eu un loc printre
ei şi mă transform într-o jurnalistă, care vine la serviciu. Întreb de o colegă
care sunt sarcinile şi aflu că individual avem de scris un editorial, un
reportaj, un interviu şi o ştire, ca la final să realizăm un ziar personal, cu
care ne vom prezenta la examen.
Criza de idei
Primele ore ale
cursului decurg tensionat, e criză de idei. Unii declară că nu vor fi ziarişti
şi nu văd de ce ar trebui să realizeze aceste materiale, alţii, dimpotrivă, se arată
destul de impresionaţi şi îşi anunţă temele pe care vor să le abordeze. Începem
să discutăm despre editorial, genul care cere să-ţi exprimi părerea faţă de o
problemă actuală. Deodată îmi apar o mulţime de idei, dar mă opresc la una. Simt
necesitatea să vorbesc despre experienţa mea ca reporter la un post autohton de
televiziune. După cîteva foi scrise, boţite şi aruncate, îmi sistematizez bine
gîndurile şi fac un editorial reuşit. Abia acum îmi dau seama cît e de greu să
delimitezi fiecare gen în parte şi să scrii conform parametrilor de realizare.
Plusul
interviului
Purcedem la interviuri. Majoritatea colegilor
sunt refuzaţi de către interlocutori lor. Dar ei nu se lasă cu una cu două, şi
dacă li se închide uşa, intră pe fereastră. Mie îmi este mai uşor, deoarece
intervievatul meu e o persoană interesantă şi receptivă. Îmi povesteşte despre
activităţile sale ca vicepreşedinte al Senatului Studenţesc şi mai aflu că vara
aceasta a fost invitat în Azerbaidjan la concursul Univision în calitate de membru al juriului. Deaceea
sunt nevoită să schimb mersul interviului şi să plasez alte întrebări. Asta e
şi plusul unui interviu, îţi oferă ocazia să faci cunoştinţă cu oameni
deosebiţi şi să scotoceşti din ei informaţia despre care nu a scris cineva
anterior.
Împreună
suntem o forţă
“Reportajul este
cel mai uşor de realizat, deoarece e o simplă povestire direct de la faţa locului”,
ne spune profesoara. Şi parcă ştim cu toţi a spune poveşti, dar nu găsim despre
ce. Încercăm împreună să developăm temele potrivite acestui gen şi decidem să
facem o călătorie prin ULIM. Parcurgem cu atenţie fiecare sală de studii, pînă
la ultimul etaj. Entuziasmul meu nu are limite. Astfel, descopăr că despre
universitatea noastră poţi scrie cărţi întregi.
Ne-au rămas
ştirile şi aştept cu nerăbdare să văd fructul muncii noastre, ziarul
Universitas III, pentru care rămîne să puneţi o notă voi, dragi cititori!
