Model de reportaj în presa scrisă

                         De la teorie la practică

Sunt de părerea că „Practica bate teoria”. Şi am fost fericită să aflu că s-a introdus cursul „Atelier de creaţie”, unde putem să ne manifestăm abilităţile de a scrie materiale ziaristice.

La prima lecţie a cursului întîrzii. Intru în laborator, unde sala e deja plină cu studenţi. Fiecare e aşezat la calculator, iar în mijloc, la masă, profesoara, Tatiana Corai. La prima vedere mi se pare că am intrat într-o redacţie, studenţii fiind reporterii, iar coordonatoarea – redactorul şef. Îmi caut şi eu un loc printre ei şi mă transform într-o jurnalistă, care vine la serviciu. Întreb de o colegă care sunt sarcinile şi aflu că individual avem de scris un editorial, un reportaj, un interviu şi o ştire, ca la final să realizăm un ziar personal, cu care ne vom prezenta la examen.

                                        Criza de idei

Primele ore ale cursului decurg tensionat, e criză de idei. Unii declară că nu vor fi ziarişti şi nu văd de ce ar trebui să realizeze aceste materiale, alţii, dimpotrivă, se arată destul de impresionaţi şi îşi anunţă temele pe care vor să le abordeze. Începem să discutăm despre editorial, genul care cere să-ţi exprimi părerea faţă de o problemă actuală. Deodată îmi apar o mulţime de idei, dar mă opresc la una. Simt necesitatea să vorbesc despre experienţa mea ca reporter la un post autohton de televiziune. După cîteva foi scrise, boţite şi aruncate, îmi sistematizez bine gîndurile şi fac un editorial reuşit. Abia acum îmi dau seama cît e de greu să delimitezi fiecare gen în parte şi să scrii conform parametrilor de realizare.

                                        Plusul interviului

 Purcedem la interviuri. Majoritatea colegilor sunt refuzaţi de către interlocutori lor. Dar ei nu se lasă cu una cu două, şi dacă li se închide uşa, intră pe fereastră. Mie îmi este mai uşor, deoarece intervievatul meu e o persoană interesantă şi receptivă. Îmi povesteşte despre activităţile sale ca vicepreşedinte al Senatului Studenţesc şi mai aflu că vara aceasta a fost invitat în Azerbaidjan la concursul Univision  în calitate de membru al juriului. Deaceea sunt nevoită să schimb mersul interviului şi să plasez alte întrebări. Asta e şi plusul unui interviu, îţi oferă ocazia să faci cunoştinţă cu oameni deosebiţi şi să scotoceşti din ei informaţia despre care nu a scris cineva anterior.  

                                      Împreună suntem o forţă

“Reportajul este cel mai uşor de realizat, deoarece e o simplă povestire direct de la faţa locului”, ne spune profesoara. Şi parcă ştim cu toţi a spune poveşti, dar nu găsim despre ce. Încercăm împreună să developăm temele potrivite acestui gen şi decidem să facem o călătorie prin ULIM. Parcurgem cu atenţie fiecare sală de studii, pînă la ultimul etaj. Entuziasmul meu nu are limite. Astfel, descopăr că despre universitatea noastră poţi scrie cărţi întregi.

Ne-au rămas ştirile şi aştept cu nerăbdare să văd fructul muncii noastre, ziarul Universitas III, pentru care rămîne să puneţi o notă voi, dragi cititori!