Ionel Istrati vs Spoiala Brothers

Cum invatam copilul la olita

Model de reportaj în presa scrisă

                         De la teorie la practică

Sunt de părerea că „Practica bate teoria”. Şi am fost fericită să aflu că s-a introdus cursul „Atelier de creaţie”, unde putem să ne manifestăm abilităţile de a scrie materiale ziaristice.

La prima lecţie a cursului întîrzii. Intru în laborator, unde sala e deja plină cu studenţi. Fiecare e aşezat la calculator, iar în mijloc, la masă, profesoara, Tatiana Corai. La prima vedere mi se pare că am intrat într-o redacţie, studenţii fiind reporterii, iar coordonatoarea – redactorul şef. Îmi caut şi eu un loc printre ei şi mă transform într-o jurnalistă, care vine la serviciu. Întreb de o colegă care sunt sarcinile şi aflu că individual avem de scris un editorial, un reportaj, un interviu şi o ştire, ca la final să realizăm un ziar personal, cu care ne vom prezenta la examen.

                                        Criza de idei

Primele ore ale cursului decurg tensionat, e criză de idei. Unii declară că nu vor fi ziarişti şi nu văd de ce ar trebui să realizeze aceste materiale, alţii, dimpotrivă, se arată destul de impresionaţi şi îşi anunţă temele pe care vor să le abordeze. Începem să discutăm despre editorial, genul care cere să-ţi exprimi părerea faţă de o problemă actuală. Deodată îmi apar o mulţime de idei, dar mă opresc la una. Simt necesitatea să vorbesc despre experienţa mea ca reporter la un post autohton de televiziune. După cîteva foi scrise, boţite şi aruncate, îmi sistematizez bine gîndurile şi fac un editorial reuşit. Abia acum îmi dau seama cît e de greu să delimitezi fiecare gen în parte şi să scrii conform parametrilor de realizare.

                                        Plusul interviului

 Purcedem la interviuri. Majoritatea colegilor sunt refuzaţi de către interlocutori lor. Dar ei nu se lasă cu una cu două, şi dacă li se închide uşa, intră pe fereastră. Mie îmi este mai uşor, deoarece intervievatul meu e o persoană interesantă şi receptivă. Îmi povesteşte despre activităţile sale ca vicepreşedinte al Senatului Studenţesc şi mai aflu că vara aceasta a fost invitat în Azerbaidjan la concursul Univision  în calitate de membru al juriului. Deaceea sunt nevoită să schimb mersul interviului şi să plasez alte întrebări. Asta e şi plusul unui interviu, îţi oferă ocazia să faci cunoştinţă cu oameni deosebiţi şi să scotoceşti din ei informaţia despre care nu a scris cineva anterior.  

                                      Împreună suntem o forţă

“Reportajul este cel mai uşor de realizat, deoarece e o simplă povestire direct de la faţa locului”, ne spune profesoara. Şi parcă ştim cu toţi a spune poveşti, dar nu găsim despre ce. Încercăm împreună să developăm temele potrivite acestui gen şi decidem să facem o călătorie prin ULIM. Parcurgem cu atenţie fiecare sală de studii, pînă la ultimul etaj. Entuziasmul meu nu are limite. Astfel, descopăr că despre universitatea noastră poţi scrie cărţi întregi.

Ne-au rămas ştirile şi aştept cu nerăbdare să văd fructul muncii noastre, ziarul Universitas III, pentru care rămîne să puneţi o notă voi, dragi cititori! 

Un material despre Hobby-ul meu

Merci TVC 21, în special Mariei Eşanu

Mă caut

Aşa mi-am intitulat noua mea poezie născută azi din senin.Descrie omul ce se află în cofunzie parţială referitor la rostul său în viaţă.Perioada caracteristică persoanele postate la începutul drumului imens de om.Sper să vă -placă,cu siguranţă mulţi vă ve-ţi strecura printre aceste versuri.

Mă caut printre amintiri şi scuze,

O veşnicie nu mi-ar ajunge

Să înţeleg cine mai sînt

În lumea mare de avînt.

Mă lupt cu mine,să-nteleg

Ce sens în viaţă îmi aleg,

Să merg spre el e atît de greu

Mă regăsesc  şi-mi pare rău.

Nu-s eu,ci-i altă întruchipare

Cu elemente de visare,

Căci realitatea e mai dură

Cu fenomenul-bani şi ură. 

Ravene mari cu flori brodate

Umplute toate de păcate

O viaţă am şi o trăiesc

Pe placul meu o construiesc.

Coco Chanel-ambiţioasa

Pentru a fi de neînlocuit,
 trebuie să fii întotdeauna diferit.

Suplă, fină şi plină de rafinament, micuţa Gabrielle Bonheur Chanel vine pe lume la 19 august 1883.  Se naşte într-o familie cu mulţi copii şi săracă financiar. La 12 ani,odata cu decesul mamei sale, este încredinţată orfelinatului Obazine. La 18 ani ii devin tutore calugariţele de la Moulins, care o învaţă arta cusutului.

Plină de ambiţie, refuză să aleagă calea monahala şi se angajează într-un magazin de galanterie. Concomitent cîntă într-o café concert piesa “Ko Ko Ri Ko”,care o va remarca sub porecla “Coco”. Aici îl întîlneşte pe Etienne Balsan, primul ei bărbat şi un mare om de afaceri. Coco pleacă cu el la castelul din Royallieu. Începe să-şi coase singură haine în stil bărbătesc pentru cursele de cai. Face pălării pentru doamnele din înalta societate, prietene de-ale lui Etienne. Însă, Balsan nu ratează nici o şansă  să-i aduca aminte că e din saraci şi nu costă nimic.

Etienne îi face cunoştinţă cu Arthur Capel un tînăr englez,nespus de frumos. Capel devine marea dragoste a lui Coco Chanel. Deşi o iubeşte nespus de mult,,el se căsătoreşte cu o fiica de baron. Nu încetează însă să creadă în măiestria lui Coco şi îi oferă bani pentru a-şi deschide primul butic de modistă.  Noua ani  Chanel este amanta lui Capel. In 1919,bărbatul vieţii sale moare într-un accident rutier.  Coco nu se mărită niciodată. Dedicîndu-se în întregime modei.

 Chanel le degajează  pe femei de corsete şi podoabe, si pune temelia unui nou stil modern combinat cu elemente din garderoba barbateasca. Moare la 88 de ani,bogată şi faimoasă.

Ochii frumoşi sunt numai ochii 
care ne privesc cu dragoste.

Mă fărîmă MASCA TA,mă doboară şi iarăşi mă ridică!

Dedic această poezie unicului băiat pe care l-am iubit. Întîlnirea mea cu el a fost una dintre cele mai frumoase. Clipele petrecute alături de acest Mister X mi-au schimbat radical viziunea despre viaţă. Nu este ideal. Mi-a fost foarte greu să-l înţeleg. Are un caracter destul de dificil, care de cele mai dese ori întîlnea dificienţi cu al meu. Dar am iubit anume felul în care el mă iubea. Micile detalii pe care le observa că mi le doresc şi mi le prefăcea în realitate. Cu toate că nu suntem împreună de ceva timp, el persistă în comportamentul meu, în gîndurile mele şi în alegerile pe care le fac. Asta şi mă face să cred că în orice băiat îl caut pe el. Atunci cînd nu-l găsesc, fug!

MASCA TA

Te-am iubit şi m-ai iubit

Eram două inimi fericite

Pentru tine o masca am construit,

Doar ca să-ţi plac, iubite!

Cu neştiinţă şi minciuni

Tu ai distrus-o în tăcere.

M-au ajutat doar oameni buni

Să uit încet de-a mea durere.

Am devenit aşa cum sunt

Fără de masca amăgitoare.

N-am încercat să te mai mint,

Căci ochii tăi n-aveau culoare.

Ei mi-au şoptit că aşa nu-ţi plac

Şi ai o mască pentru mine.

Eu iarăşi astăzi mă prefac

De parca sunt la fel ca tine.

Te-ai gindit că sunt a ta,

Poţi să mă calci şi în picioare.

Căci dragostea te va ierta,

Amplificînd a ta trădare.

Tu pentru mine ai MURIT,

Aşa a vrut soarta ca să fie.

Eu jumătate n-am găsit,

Căci masca ta încă e VIE!