Nu contează anii din viaţa ta,ci viaţa din anii tăi

Este de ajuns să trăieşti o singură dată,dar să faci lucrurile aşa cum trebuie şi asta în mare măsura depinde de caracterul omului,fiindcă “Destinul conduce o jumătate din viaţa unui om ,iar caracterul cealaltă” spunea Alfred de Vigny. Nu este om care nu s-ar fi gândit cât timp mai are de trăit,în ce constă fericirea lui şi care este sensul vietţii sale,căci viaţa ne intinde in cale poene cu flori lângă ravene adânci,ne dăruie lacrimi şi bucurii,ne ridică şi ne coboară. Asta este forma ei şi o poate modela,şi o poate primi numai cel ce dăruie şi primeşte fericirea,numai cel ce iubeşte cu toată inima tot ce-l inconjoară,numai cel ce nu judecă şi nu râvneşte la avuţia altuia.                                            

Friedrich Nietzsche spunea:”Viaţa înseamnă a transforma constant în lumină şi flacară tot ceea ce suntem şi tot ceea ce întâlnim”,adică de a ne autorealiza,de a învăţa lucruri bune,de a iubi pe aproapele nostru şi ai oferi din suflet căldura noastră.Să nu uităm că nu putem face un om fericit atunci când nu-l iubim,fiindcă când numai unul dăruie lumina,celălat nu primeşte.

“Viaţa asta-i scurtă tare,cât ai mirosi o floare” şi de ce oare să o irosim pe ură,lăcomie si avuţie?Şi aşa cum noi suntem diferiţi ,fiecare  vedem fericirea in ceva anume:un poet poate să spună că viaţa lui a fost cea mai dulce,căci el s-a regăsit in gândurile înşirate pe foaie,scrisul care a devenit iubita vieţei sale,sensul său;un barbat de rând poate să-şi petreacă timpul prin discoteci şi baruri,recunoscându-şi aici fericirea. De exemplu Cleopatra, a VII-a regină a Egiptului,care a trăit doar 39 de ani,ea 22 de ani a domnit şi şi-a consacrat viaţa poporului său,oferându-se cu trup şi suflet ţării sale.

Eu consider că numai acel ce ştie că poate să-şi piardă viaţa,îi înţelege preţul ei şi regreta că nu “a trăit ca şi cum ar muri azi”.Deaceea trebuie să trăim cu adevărat în dragoste,credinţă şi speranţă,şi să visăm,căci visele se materializează!

Jurnalismul în Republica Moldova

     Libertatea mass-media în Repubica Moldova a fost influenţată în primul rând de parcursul politic al ţării alături de alţi factori.Fără îndoială,anul 2010 a fost un an de transformare calitativă esenţială pentru presa din Moldova.Jurnalismul traversează o etapă uluitoare şi zguduitoare,datorită creşterii concurenţei în mass-media,introducerii unor legi şi reforme noi.

     Aceste schimbări au intervenit odată cu răsturnarea situaţiei politice din 2009,după alegerile din 5 aprilie.Guvernarea care a venit la putere,o coaliţie a fostelor partide de opoziţie,a ales o cale de conducere mai liberală,formând Alianţa pentru Integrare Europeană.Valorile Europene au deschis noi oportunităţi pentru mass-media.Au fost lansate mai multe ziare şi două posturi TV importante. Cea mai semnificativă reformă pentru mass-media  a fost adoptarea,în octombrie 2010,a Legii privind libertatea de exprimare şi producerea unui Cod de etică jurnalistică.Aceştia au fost primii paşi pentru ca presa moldovenească să devină liberă şi independentă.

      Codul de etică a fost revizuit la începutul anului curent,numai că unii jurnalişti îl încalcă,alţii îl ignoră şi puţini sunt cei care îl acceptă şi-l respectă.De cele mai multe ori sunt încălcate scopurile supreme de căutare a adevărului şi reflectare obiectivă a interesului public,deoarece în procesul decizional figurează banii.O altă piedică în cursul dezvoltării presei libere este ’’frica de a nu supăra pe cineva’’,adică mă refer în deosebi pe cei cu interese politice.Influenţa politicienilor s-a răspândit pe ascuns în întreaga ţară şi presa este mult influenţată de interesele lor.De ce spun asta?Fiindcă la evenimentele organizate de diverse partide,în dependenţă de partid se afişează grupurile de jurnalişti.Partidul Comunist vine cu ’’echipa sa de jurnalişti’’,care interpretează ştirile în dependenţă de obiectivele spre care tind.

      Încep să cred că toate instituţiile media funcţionează înainte de toate ca nişte afaceri.Şi nu vreau să judec personalul din aceste instituţii,căci îi înţeleg destul de bine.În condiţiile economice din Republica Moldova fiecare încearcă într-un oarecare mod să supravieţuiască.Şi sunt sigură că jurnaliştii nu au ca scop să ducă în eroare publicul,dar în această sărăcie eşti impus să calci pe propriile idealuri.

       Jurnalismului din Moldova îi lipseşte jurnalismul de investigaţie.Anume el ar putea să denunţe nedreptăţile,încălcările,escrocheriile elitei,acelora ce deţin majoritatea pârghiilor puterii.Pentru ca lucrurile în mass-media să meargă bine,e nevoie de jurnalişti curajoşi care să poată pune o mulţime de întrebări incomode şi să se înceapă nişte investigaţii reale.

       Totuşi,în ultimii trei ani,s-au observat schimbări îmbucurătoare în presa din Moldova.Consider că presa merge în direcţia potrivită spre a deveni ’’liberă şi independentă’’,doar că are să treacă peste multe obstacole.