Nu contează anii din viaţa ta,ci viaţa din anii tăi

Este de ajuns să trăieşti o singură dată,dar să faci lucrurile aşa cum trebuie şi asta în mare măsura depinde de caracterul omului,fiindcă “Destinul conduce o jumătate din viaţa unui om ,iar caracterul cealaltă” spunea Alfred de Vigny. Nu este om care nu s-ar fi gândit cât timp mai are de trăit,în ce constă fericirea lui şi care este sensul vietţii sale,căci viaţa ne intinde in cale poene cu flori lângă ravene adânci,ne dăruie lacrimi şi bucurii,ne ridică şi ne coboară. Asta este forma ei şi o poate modela,şi o poate primi numai cel ce dăruie şi primeşte fericirea,numai cel ce iubeşte cu toată inima tot ce-l inconjoară,numai cel ce nu judecă şi nu râvneşte la avuţia altuia.                                            

Friedrich Nietzsche spunea:”Viaţa înseamnă a transforma constant în lumină şi flacară tot ceea ce suntem şi tot ceea ce întâlnim”,adică de a ne autorealiza,de a învăţa lucruri bune,de a iubi pe aproapele nostru şi ai oferi din suflet căldura noastră.Să nu uităm că nu putem face un om fericit atunci când nu-l iubim,fiindcă când numai unul dăruie lumina,celălat nu primeşte.

“Viaţa asta-i scurtă tare,cât ai mirosi o floare” şi de ce oare să o irosim pe ură,lăcomie si avuţie?Şi aşa cum noi suntem diferiţi ,fiecare  vedem fericirea in ceva anume:un poet poate să spună că viaţa lui a fost cea mai dulce,căci el s-a regăsit in gândurile înşirate pe foaie,scrisul care a devenit iubita vieţei sale,sensul său;un barbat de rând poate să-şi petreacă timpul prin discoteci şi baruri,recunoscându-şi aici fericirea. De exemplu Cleopatra, a VII-a regină a Egiptului,care a trăit doar 39 de ani,ea 22 de ani a domnit şi şi-a consacrat viaţa poporului său,oferându-se cu trup şi suflet ţării sale.

Eu consider că numai acel ce ştie că poate să-şi piardă viaţa,îi înţelege preţul ei şi regreta că nu “a trăit ca şi cum ar muri azi”.Deaceea trebuie să trăim cu adevărat în dragoste,credinţă şi speranţă,şi să visăm,căci visele se materializează!