Cerşitul ca ''un post de muncă''

Cred că mulţi o cunosc pe femeia care ’’lucrează’’ la staţiile de troleibuze din Chişinău.Se apropie de obicei prieteneşte de cei ce îşi aşteaptă ruta şi cu o voce jalnică întreabă:’’Aveţi un leu?’’. E o cerşetoare care îşi cîştigă astfel existenţa. Spune că o cheamă Tamara,are 35 de ani şi e din Rezina.Nu este căsătorită şi nici copii nu are.Oamenii se revoltă,când ea le cere ajutor,fiindcă este tânără şi sănătoasă fizic.Sunt cerşetori la care îţi dau ochii în lacrimi când îi vezi:persoane invalide sau cu dezabilităţi mentale,bătrîni.Tamara însă arată altfel.Pentru prima dată cînd am văzut-o,nici nu mi-a venit prin cap că e cerşetoare.E o femeie îmbrăcată obişnuit şi se plimbă de la o staţie la alta.Cere în aşa fel,de parcă crezi că nu-i ajunge să achite taxa la troleu. Spune că cerşeşte fiindcă nu se poate angaja la un post de lucru,deoarece nu are documente.''Dute şi lucrează'',i-a spus una dintre femei,la care ea a răspuns ironic:''Nu am timp''.Susţine că este viitoarea soţie a lui Enrique Iglesias.Vorbeşte cu el prin extratereştri.Poate a încercat astfel să mă convingă că are unele dereglări psihice.Dar nu m-a înduplecat.Are marea ruşine să ceară bani incepînd de la studenţi şi terminând cu pensionari,care se gîndesc cum să supravieţuiască în această iarnă şi cum să facă să le ajungă de-o pîine.