Privirea

P.S.:ce v-ati imaginat?Va spun eu ce-i...popcorn.

Va sfatui sa nu calatoriti in aceste locuri

1.Desertul Danakil se afla la nordul Etiopiei.Toti care au fost acolo,numesc acest loc "iadul pe pamint''.Iubitorii de risc si fanii filmelor horror privesc cu inima la gura imaginile din aceste locuri.Aventurati de ele ei pleaca incolo.Din cauza vulcanilor,lipsa de oxigen se lasa simtita,in rest gaze otravitoare ajung pentru toti.Pamintul fierbe sub picioare,iar pietrele danseaza.E o priveliste ingrozitoare,dar asta nu e tot.In primul  rind,calatoriile in acest desert sunt daunatoare pentru sanatate.La 50 grade caldura,poti sa te astepti la o izbucnire de vulcan cu lava fierbinte.Risti sa te inhalezi cu vapori de suflu pentru intreaga viata,care nu poate fi de lunga durata. În plus, triburile semi-sălbatice din regiunea Afar din Etiopia din cind in cind cauta surse de hrana si apa.Asa ca poti sa te trezesti cu baieti de 10 ani,care te vor ameninta cu pusti si mitraliere.O surpriza nemaipomenita intr-un loc de rai pe pamint.

2.Capitala canibalilor

Orasul se numeste Port-Moresby si se afla in estul Noua Guinee,fiind cea mai periculoasa capitala a lumii.De la mare,din cer acest loc arata destul de dragut:

Insa in realitate acest oras arata asa:

In Port-Moresby traiesc si lucreaza ''papusarii''- presedintele si ministrii,dar in realitate capitala este condusa de un echipaj de gangsteri.Pentru un om alb,acest loc este un cosmar.Papuasii se urineaza pe turisti din cauza lenii si a somajului.Aborigenii sunt lenosi si nu prea vor sa lucreze,deaceea nu le ramine decit sa se apropie gangsterilor si sa lucreze la ei pentru bautura,droguri si fete.In paduri strainii sunt ucisi de papuasi si folositi ca hrana.Politia este neputincioasa,fiind sau cumparata sau speriata.

3.Padurea de sinucideri

Aokigahara - aceasta este o veche pădure de la poalele muntelui sacru Fudzi.Oamenii vin aici nu pentru a stringe ciuperci sau a face un gratar cu frigarui,ci pentru asi lua ramas bun de la viata.Din 1950 pina in prezent aici s-au sinucis aproximativ 500 de oameni.Se spune ca aceasta moda a inceput dupa publicarea cartii ''Marea neagra de copaci'' de Seico Matsumoto.In aceasta carte se povesteste despre doua personaje care s-au luat de miini si au venit anume in aceasta padure sa se spinzure.Aceasta padure e atit de inntunecoasa,incit chiar intr-o zi cu soare foarte lesne poti gasi un loc sumbru,umed inconjurat de morminte.Plimbindu-te prin Aokigahara poti da nu numai de schelete si cranii,dar si de inscriptii de felul:''Viata nu are pret!Ginditiva ce faceti!''.Zona are o arie de 35 km patrati.Pe an vin sa se sinucida de la 70 la 100 oameni.Din 1970 problema a atras atentia la nivel national si de atunci conducerea trimite departamente pentru a proteja padurea de sinucid.

Felicitari,dragi barbati!!!

Pe 23 februarie se sarbatoreste ''Ziua armatei sovietice''.In Moldova aceasta sarbatoare si-a creat obiceiurile sale si sarbatoreste toata partea masculina.Nu-i rau.Caci ''Ziua barbatului'' poate fi sarbatorita si mai mutle ori pe an.Chiar oare nu merita?Numai cite nu fac ca sa ne uimeasca.Isi petrece zile intregi la serviciu,aduc bani,au grija sa-si alinte copii cu o ciocolata si sa-i mai educe pe linga toate,nu uita sa-si respecte,sa-si surprinda si sa-si iubeasca femeile,chiar merita!!!Ce ne-am face noi femeile fara ei.Fara barbatii nostri,care parca toti ''is de la o mama'',dar si atit de apologetici.Dragi,Barbati!!!Sa fiti sanatosi,sa mergeti cu dreptul,sa purtati mereu cu voi Curajul,Cinstea si Iubirea;sa aveti realizari fructuoase pe plan sentimental si glorii pe plan profesional.

"Moldova,eu chiar te iubesc!''

Miresmele de primavara,aromele reci de iarna,gutuile de pe fereastra,placintelele din cuptor,ulciorul de vin,poenele cu flori si...as continua caci lista nu are sfirsit.Pe toate acestea le intruneste tarisoara nostra iubita,dulce si mult chinuita:"Moldovioara noastra".Mergeam in tren spre Moscova si un rus vorbea despre Moldova mea.Am fost mirata cum un strain povestea cu atita dragoste si ardoare despre ea."Moldova e un colt de rai,un loc unde poti  gasi adevarata bogatie a vietii-sanatatea si linistea sufleteasca",spunea el.Aceste cuvinte mi-au ramas in memorie si m-au facut sa scriu despre asta.Am analizat mult asupra acestui discurs al rusului si am constatat:TARA MAI BUNA NU EXISTA!!! Nu vorbesc despre situatia financiara,despre locurile de munca,salariu,asistenta medicala.Spun despre altceva.Despre amplasarea noastra geografica,despre dezvoltarea noastra care ramine cu citiva ani in urma,care are plusurile ei.Atunci sa vedem ce se intimpla in lume si cu ce suntem noi atit de norocosi.

1.Jamaica-tara plina de gansteri.Fortele de ordine sunt insuficiente si ineficiente,deaceea in Jamaica sunt foarte dese revoltarile si manifestatiile.Ele se sfirsesc cu focuri de arme.Acestea aduc la furturi si crime,ce deyvolta coruptia si traficul ilegal de droguri.(Imaginativa sa mergi pe strada si sa fii omorit,dar nimeni sa nu raspunda).

2.Africa de Sud-pe zi inregistreaza circa 50 de crime.Fiecare familie detine arma.Prima tara din lume la violuri.10 mln de persoane au HIV.Foame si mizerie.

3.Columbia-mediu administrat de haos.Aici copii,oamenii de stiinta cel mai des sun rapiti.Cei ce se opun furturilor sunt asasinati.

4.Burundi,aici copii nu au copilarie.Ei devin soldati si lupta alaturi de adulti cu armele de foc in miina.Majoritatea populatiei este infectata de HIV.

5.Afganistan-detine al doilea record mondial la rata mortalitatii.Milioane de mine terestre omara oameni.Femeile sunt tratate ca niste ''animale'' si mai rau.Unela stau toata ziua in casa.Altele lucreaza de la 18 la 21 ore pe zi.Sunt batjocorite si maltratate.

6.Japonia,care este expusa la calamitati naturale,care este mereu amenintata de ocean,cutremure si tsunami.

7.Irak-tara unde bubuiturile si mirosul de moarte nu lipseste.Razboi continuu si arma rece.

Acum sa revenim in tara noastra.Tara unde dormi si mergi pe strada linistit.Unde femeile sunt libere si nu au stapin,care sa le maltrateze.Unde nu miroase a fum de arma,a singe rece.Unde nu se aud plinsete de raniti,de oameni infometati.Chiar zic cu bucurie in suflet:''Traiesc intr-o tara civilizata''.In Moldovioara mea ma simt stapina,ma simt libera,ma aflu intre prieteni,intre oameni care tind spre mai bine,intre gospodari primitori si harnici.Si vreau din suflet sa stergem din lexicul nostru imbinatia proasta de cuvinte:''eiii,ca asa suntem noi moldovenii''.Asa suntem,buni la suflet,melancolici,darnici,amicali,melodiosi.Ma mindresc ca sunt moldoveanca,ma mindresc ca sunt nascuta si traiesc aici.Va iubesc dragi moldoveni,v-o spun cu inima curata.Va iubesc ca sunteti luptatori,ca tindeti si nu ramineti in urma.Sper ca dupa lecturarea spuselor mele sa spuneti cu glas tare:''Moldova,eu chiar te iubesc!''.

Nu contează anii din viaţa ta,ci viaţa din anii tăi

Este de ajuns să trăieşti o singură dată,dar să faci lucrurile aşa cum trebuie şi asta în mare măsura depinde de caracterul omului,fiindcă “Destinul conduce o jumătate din viaţa unui om ,iar caracterul cealaltă” spunea Alfred de Vigny. Nu este om care nu s-ar fi gândit cât timp mai are de trăit,în ce constă fericirea lui şi care este sensul vietţii sale,căci viaţa ne intinde in cale poene cu flori lângă ravene adânci,ne dăruie lacrimi şi bucurii,ne ridică şi ne coboară. Asta este forma ei şi o poate modela,şi o poate primi numai cel ce dăruie şi primeşte fericirea,numai cel ce iubeşte cu toată inima tot ce-l inconjoară,numai cel ce nu judecă şi nu râvneşte la avuţia altuia.                                            

Friedrich Nietzsche spunea:”Viaţa înseamnă a transforma constant în lumină şi flacară tot ceea ce suntem şi tot ceea ce întâlnim”,adică de a ne autorealiza,de a învăţa lucruri bune,de a iubi pe aproapele nostru şi ai oferi din suflet căldura noastră.Să nu uităm că nu putem face un om fericit atunci când nu-l iubim,fiindcă când numai unul dăruie lumina,celălat nu primeşte.

“Viaţa asta-i scurtă tare,cât ai mirosi o floare” şi de ce oare să o irosim pe ură,lăcomie si avuţie?Şi aşa cum noi suntem diferiţi ,fiecare  vedem fericirea in ceva anume:un poet poate să spună că viaţa lui a fost cea mai dulce,căci el s-a regăsit in gândurile înşirate pe foaie,scrisul care a devenit iubita vieţei sale,sensul său;un barbat de rând poate să-şi petreacă timpul prin discoteci şi baruri,recunoscându-şi aici fericirea. De exemplu Cleopatra, a VII-a regină a Egiptului,care a trăit doar 39 de ani,ea 22 de ani a domnit şi şi-a consacrat viaţa poporului său,oferându-se cu trup şi suflet ţării sale.

Eu consider că numai acel ce ştie că poate să-şi piardă viaţa,îi înţelege preţul ei şi regreta că nu “a trăit ca şi cum ar muri azi”.Deaceea trebuie să trăim cu adevărat în dragoste,credinţă şi speranţă,şi să visăm,căci visele se materializează!

Jurnalismul în Republica Moldova

     Libertatea mass-media în Repubica Moldova a fost influenţată în primul rând de parcursul politic al ţării alături de alţi factori.Fără îndoială,anul 2010 a fost un an de transformare calitativă esenţială pentru presa din Moldova.Jurnalismul traversează o etapă uluitoare şi zguduitoare,datorită creşterii concurenţei în mass-media,introducerii unor legi şi reforme noi.

     Aceste schimbări au intervenit odată cu răsturnarea situaţiei politice din 2009,după alegerile din 5 aprilie.Guvernarea care a venit la putere,o coaliţie a fostelor partide de opoziţie,a ales o cale de conducere mai liberală,formând Alianţa pentru Integrare Europeană.Valorile Europene au deschis noi oportunităţi pentru mass-media.Au fost lansate mai multe ziare şi două posturi TV importante. Cea mai semnificativă reformă pentru mass-media  a fost adoptarea,în octombrie 2010,a Legii privind libertatea de exprimare şi producerea unui Cod de etică jurnalistică.Aceştia au fost primii paşi pentru ca presa moldovenească să devină liberă şi independentă.

      Codul de etică a fost revizuit la începutul anului curent,numai că unii jurnalişti îl încalcă,alţii îl ignoră şi puţini sunt cei care îl acceptă şi-l respectă.De cele mai multe ori sunt încălcate scopurile supreme de căutare a adevărului şi reflectare obiectivă a interesului public,deoarece în procesul decizional figurează banii.O altă piedică în cursul dezvoltării presei libere este ’’frica de a nu supăra pe cineva’’,adică mă refer în deosebi pe cei cu interese politice.Influenţa politicienilor s-a răspândit pe ascuns în întreaga ţară şi presa este mult influenţată de interesele lor.De ce spun asta?Fiindcă la evenimentele organizate de diverse partide,în dependenţă de partid se afişează grupurile de jurnalişti.Partidul Comunist vine cu ’’echipa sa de jurnalişti’’,care interpretează ştirile în dependenţă de obiectivele spre care tind.

      Încep să cred că toate instituţiile media funcţionează înainte de toate ca nişte afaceri.Şi nu vreau să judec personalul din aceste instituţii,căci îi înţeleg destul de bine.În condiţiile economice din Republica Moldova fiecare încearcă într-un oarecare mod să supravieţuiască.Şi sunt sigură că jurnaliştii nu au ca scop să ducă în eroare publicul,dar în această sărăcie eşti impus să calci pe propriile idealuri.

       Jurnalismului din Moldova îi lipseşte jurnalismul de investigaţie.Anume el ar putea să denunţe nedreptăţile,încălcările,escrocheriile elitei,acelora ce deţin majoritatea pârghiilor puterii.Pentru ca lucrurile în mass-media să meargă bine,e nevoie de jurnalişti curajoşi care să poată pune o mulţime de întrebări incomode şi să se înceapă nişte investigaţii reale.

       Totuşi,în ultimii trei ani,s-au observat schimbări îmbucurătoare în presa din Moldova.Consider că presa merge în direcţia potrivită spre a deveni ’’liberă şi independentă’’,doar că are să treacă peste multe obstacole.

    

Tristă şi disperată

Astăzi este una dintre zilelele în care mă simt rău de tot.Nu am chef să vorbesc cu cineva.Îmi plânge inima şi incerc să înteleg care este rostul meu pe acest pămînt.Am scris multe esee despre fericire,bunătate,credinţă,speranţă,iubire etc.Şi credeam că aşa şi aste,fericirea cuiva e şi fericirea mea.Dar nu e aşa.Undeva în adâncul sufletului îi invidiez pe ce-i ce şi-au găsit jumătatea.Este pentru prima dată cînd am incercat să pun pe hîrtie ceea ce simt şi anume în versuri.Şi credeţi-mă,mă simt mai bine:

          Hazardul omenesc

      Vin lupii înspre mine,

     Nemiloşi,dar ei nu stiu,

    Că nu te pot găsi pe tine

       În nisipul din pustiu.

      Plâng şi le cer iertare

       Şi deodată pleacă...

   Uite!Iarăşi soarele apare

    Şi cred că totul o să treacă.

                                               

    Fug de lume,fug de mine

Mă rătăcesc într-un tunel,

Sperând că aşa va fi mai bine

Doar eu în gol şi nici un ţel.

Singurătatea mă omoară

Şi liniştea mă osteneşte,

Iubirea ta o să mă doară,

Dar asta soarta mi-o doreşte.

E frig,dar soarele-i aproape

Şi-n raza lui eu văd lumină

Dar ea se pierde adânc în ape

Atunci când luna este plină.

Şi am o vorbă prefăcută,

Şi simt că încă mă mai doare,

O rază dulce şi plăcută

Care mi-a dat întregul soare.

Ea pleacă ca şi celelalte

Şi inima de dor mi-e plină

Mă bat atunci cu mine-n noapte

Şi în tunel nu văd lumină.