Powered By Blogger

vineri, 2 decembrie 2011


Nu contează anii din viaţa ta,ci viaţa din anii tăi
Este de ajuns să trăieşti o singură dată,dar să faci lucrurile aşa cum trebuie şi asta în mare măsura depinde de caracterul omului,fiindcă “Destinul conduce o jumătate din viaţa unui om ,iar caracterul cealaltă” spunea Alfred de Vigny. Nu este om care nu s-ar fi gândit cât timp mai are de trăit,în ce constă fericirea lui şi care este sensul vietţii sale,căci viaţa ne intinde in cale poene cu flori lângă ravene adânci,ne dăruie lacrimi şi bucurii,ne ridică şi ne coboară. Asta este forma ei şi o poate modela,şi o poate primi numai cel ce dăruie şi primeşte fericirea,numai cel ce iubeşte cu toată inima tot ce-l inconjoară,numai cel ce nu judecă şi nu râvneşte la avuţia altuia.                                            
Friedrich Nietzsche spunea:”Viaţa înseamnă a transforma constant în lumină şi flacară tot ceea ce suntem şi tot ceea ce întâlnim”,adică de a ne autorealiza,de a învăţa lucruri bune,de a iubi pe aproapele nostru şi ai oferi din suflet căldura noastră.Să nu uităm că nu putem face un om fericit atunci când nu-l iubim,fiindcă când numai unul dăruie lumina,celălat nu primeşte.
“Viaţa asta-i scurtă tare,cât ai mirosi o floare” şi de ce oare să o irosim pe ură,lăcomie si avuţie?Şi aşa cum noi suntem diferiţi ,fiecare  vedem fericirea in ceva anume:un poet poate să spună că viaţa lui a fost cea mai dulce,căci el s-a regăsit in gândurile înşirate pe foaie,scrisul care a devenit iubita vieţei sale,sensul său;un barbat de rând poate să-şi petreacă timpul prin discoteci şi baruri,recunoscându-şi aici fericirea. De exemplu Cleopatra, a VII-a regină a Egiptului,care a trăit doar 39 de ani,ea 22 de ani a domnit şi şi-a consacrat viaţa poporului său,oferându-se cu trup şi suflet ţării sale.
Eu consider că numai acel ce ştie că poate să-şi piardă viaţa,îi înţelege preţul ei şi regreta că nu “a trăit ca şi cum ar muri azi”.Deaceea trebuie să trăim cu adevărat în dragoste,credinţă şi speranţă,şi să visăm,căci visele se materializează!



Jurnalismul în Republica Moldova
     Libertatea mass-media în Repubica Moldova a fost influenţată în primul rând de parcursul politic al ţării alături de alţi factori.Fără îndoială,anul 2010 a fost un an de transformare calitativă esenţială pentru presa din Moldova.Jurnalismul traversează o etapă uluitoare şi zguduitoare,datorită creşterii concurenţei în mass-media,introducerii unor legi şi reforme noi.
     Aceste schimbări au intervenit odată cu răsturnarea situaţiei politice din 2009,după alegerile din 5 aprilie.Guvernarea care a venit la putere,o coaliţie a fostelor partide de opoziţie,a ales o cale de conducere mai liberală,formând Alianţa pentru Integrare Europeană.Valorile Europene au deschis noi oportunităţi pentru mass-media.Au fost lansate mai multe ziare şi două posturi TV importante. Cea mai semnificativă reformă pentru mass-media  a fost adoptarea,în octombrie 2010,a Legii privind libertatea de exprimare şi producerea unui Cod de etică jurnalistică.Aceştia au fost primii paşi pentru ca presa moldovenească să devină liberă şi independentă.
      Codul de etică a fost revizuit la începutul anului curent,numai că unii jurnalişti îl încalcă,alţii îl ignoră şi puţini sunt cei care îl acceptă şi-l respectă.De cele mai multe ori sunt încălcate scopurile supreme de căutare a adevărului şi reflectare obiectivă a interesului public,deoarece în procesul decizional figurează banii.O altă piedică în cursul dezvoltării presei libere este ’’frica de a nu supăra pe cineva’’,adică mă refer în deosebi pe cei cu interese politice.Influenţa politicienilor s-a răspândit pe ascuns în întreaga ţară şi presa este mult influenţată de interesele lor.De ce spun asta?Fiindcă la evenimentele organizate de diverse partide,în dependenţă de partid se afişează grupurile de jurnalişti.Partidul Comunist vine cu ’’echipa sa de jurnalişti’’,care interpretează ştirile în dependenţă de obiectivele spre care tind.
      Încep să cred că toate instituţiile media funcţionează înainte de toate ca nişte afaceri.Şi nu vreau să judec personalul din aceste instituţii,căci îi înţeleg destul de bine.În condiţiile economice din Republica Moldova fiecare încearcă într-un oarecare mod să supravieţuiască.Şi sunt sigură că jurnaliştii nu au ca scop să ducă în eroare publicul,dar în această sărăcie eşti impus să calci pe propriile idealuri.
       Jurnalismului din Moldova îi lipseşte jurnalismul de investigaţie.Anume el ar putea să denunţe nedreptăţile,încălcările,escrocheriile elitei,acelora ce deţin majoritatea pârghiilor puterii.Pentru ca lucrurile în mass-media să meargă bine,e nevoie de jurnalişti curajoşi care să poată pune o mulţime de întrebări incomode şi să se înceapă nişte investigaţii reale.
       Totuşi,în ultimii trei ani,s-au observat schimbări îmbucurătoare în presa din Moldova.Consider că presa merge în direcţia potrivită spre a deveni ’’liberă şi independentă’’,doar că are să treacă peste multe obstacole.
    

vineri, 18 noiembrie 2011

Tristă şi disperată


Astăzi este una dintre zilelele în care mă simt rău de tot.Nu am chef să vorbesc cu cineva.Îmi plânge inima şi incerc să înteleg care este rostul meu pe acest pămînt.Am scris multe esee despre fericire,bunătate,credinţă,speranţă,iubire etc.Şi credeam că aşa şi aste,fericirea cuiva e şi fericirea mea.Dar nu e aşa.Undeva în adâncul sufletului îi invidiez pe ce-i ce şi-au găsit jumătatea.Este pentru prima dată cînd am incercat să pun pe hîrtie ceea ce simt şi anume în versuri.Şi credeţi-mă,mă simt mai bine:


          Hazardul omenesc
      Vin lupii înspre mine,
     Nemiloşi,dar ei nu stiu,
    Că nu te pot găsi pe tine
       În nisipul din pustiu.

      Plâng şi le cer iertare
       Şi deodată pleacă...
   Uite!Iarăşi soarele apare
    Şi cred că totul o să treacă.
                                               
    Fug de lume,fug de mine

Mă rătăcesc într-un tunel,
Sperând că aşa va fi mai bine
Doar eu în gol şi nici un ţel.

Singurătatea mă omoară
Şi liniştea mă osteneşte,
Iubirea ta o să mă doară,
Dar asta soarta mi-o doreşte.

E frig,dar soarele-i aproape
Şi-n raza lui eu văd lumină
Dar ea se pierde adânc în ape
Atunci când luna este plină.


Şi am o vorbă prefăcută,
Şi simt că încă mă mai doare,
O rază dulce şi plăcută
Care mi-a dat întregul soare.

Ea pleacă ca şi celelalte
Şi inima de dor mi-e plină
Mă bat atunci cu mine-n noapte
Şi în tunel nu văd lumină.

luni, 14 noiembrie 2011

Flash mob în Chişinău

Pe data de 19 noiembrie în Scuarul Teatrului de Operă şi Balet se va desfăşura un flash mob la ora 12-00.Organizat de către Liga Tineretului din Republica Moldova cu acordul Primăriei din Chişinău.Desfăşurarea acestui flash mob se face cu scopul de a îndemna populaţia la un mod de viaţă mai sănătos prin practicarea dansului.Deci,ce este un flash mob?Este un grup de oameni care se adună din timp şi organizează desfăşurarea evenimentului,după finisarea celor propuse se dispersează rapid.Decurge spontan şi este un mod de exprimare indirectă.Cei care nu ştiu de petrecerea unui flash mob,deseori rămîn uimiţi şi şocaţi atunci cînd trec prin apropiere.E ceva neordinar,neobişnuit şi totodată extrem de interesant.Pentru a vizualiza un flash mob asemănător accesaţi:

duminică, 13 noiembrie 2011

Corina Fusu are nevoie de o consultaţie la un stilist


Corina Fusu s-a născut la 4 septembrie 1959 în oraşul Chișinău. După absolvirea Școlii medii nr. 1 din capitală și-a continuat studiile la Facultatea de Biologie a Universității de Stat din Moldova (1976-1981). Șase ani mai târziu, ea își începe cariera de jurnalist. Din 1987 până la începutul anilor ’90 prezintă emisiunea de tradiții și folclor „Cântare Patriei” la „Teleradio-Moldova”.Ulterior ocupă funcțiile de redactor-șef și prezentatoare a programului „Telematinal”, iar din 1997 până în 1999 este și vicedirector al Departamentului „Actualități TV” din cadrul aceleiași companii. Activitatea de jurnalist de la Compania „Teleradio-Moldova” a continuat-o până în anul 2004 fiind, totodată, autoarea și prezentatoarea emisiunii „La Francosphere”. În anul 1999 urmează un stagiu la Televiziunea publică franceză „France 2”, în cadrul Departamentului „Actualități”. Începând cu anul 2006 și până în prezent este redactor-șef al portalului Europa.md, finanțat de Fundația „Soros-Moldova”.Activitate politică:din iunie 2007 Consilier în municipiul Chișinău, Partidul Liberal. Președintă a fracțiunii Partidului Liberal în cadrul Consiliului Municipal Chișinău;din mai 2008 - vicepreședintă a Partidului Liberal, președintă a Organizației Femeile Liberale;deputat în Parlamentul Republicii Moldova, președintă a Comisiei cultură, educație, cercetare, tineret, sport și mass-media din Parlamentul Republicii Moldova. În plan personal, femeia Corina Fusu a realizat la fel de multe succese. Este soţia cunoscutului regizor şi actor Mihai Fusu şi mama a trei băieţi.  
    La începutul carierei sale politice îi venea greu,deoarece în politică majoritatea o deţineau bărbaţii şi ei nu sunt prea obişnuiţi cu prezenţa femeilor în acest proces:’’  La început aveam impresia că bărbaţii din jur fac abstracţie de prezenţa mea, dar încetul cu încetul, am stabilit  relaţii de parteneriat şi se ţine cont de ceea ce spun. Dacă eşti corect, ai substanţă în ceea ce spui şi ce faci, atunci şi bărbaţii ajung să uite de ce gen eşti şi te acceptă ca şi coleg. Din păcate femeile noastre încă nu sunt sigure de propriile forţe şi abilităţi pe care le au’’ne spune Corina la un interviu cu LadyClub.Activitatea ei la televiziune  a ajutat-o să cunoască multe lucruri şi să se discurce în diferite domenii.Lucrând la Moldova 1 la Actualităţi a avut posibilitatea să cunoască viaţa politică,partidele şi intrigile.Asta i-a oferit o încadrare uşoară în lumea politică,unde poate să-şi spună părerea şi propunerile cu argumente forte.Corina Fusu vorbeşte o română curată,deaceea la începutul carierii sale în televiziune a întâlit careva dificultăţi:’’  A fost greu la început în televiziune. Am trecut foarte greu concursul care a durat vreun an şi ceva, deoarece de fiecare dată membrii comisiei considerau că vorbesc prea româneşte’’, spune Corina.
Urmărind-o pe Corina Fusu în decurs de două săptămîni,am realizat o inducţie.Am observat că de fiecare dată aşezându-se pe scaun sau în fotoliu îşi punea picior lîngă picior lăsate puţin înclinate,această poziţie o caracterizează ca pe o Doamnă cu maniere bune,estetică,rafinată şi delicată.Mîinele le punea pe masă una peste cealaltă sau se juca cu un stilou.Faptul că Corina nu încleaştă degetele,dar le lasă liber,denotă faptul că este o persoană răbdătoare,concetrată la cele spuse,un ascultător bun.Atunci cînd se joacă cu stiloul,este puţin neconvinsă în ceea ce vrea să spună.În genere,Corina gesticulează puţin şi asta ne dovedeşte că este sigură pe ea,este o persoană superioară,care este încrezută în forţele proprii.
   Ceea ce ţine de garderoba cu haine a Corinei Fusu,atunci aceasta ne dă mari bătăi de cap. Doamna liberală Corina Fusu s-a făcut remarcată încă din perioada în care activat în calitate de prezentatoare la televiziunea naţională. Cu o imagine rebelă, nonconformistă, probabil prima prezentatoare cu părul scurt pe care a avut-o televiziunea moldovenească, cu accent bucureştean, Corina Fusu era mai mult decât o prezenţă interesantă la televiziune.Dar timpul trece şi oamenii se schimbă.Stilul Corinei devine foarte dezastruos şi începe să ne sperie.După coafura pe care o are şi după croiala hainelor,ne putem pricepe că este admiratoarea celebrei creatoare de modă Coco Chanel. În pofida faptului că mizează pe clasicism, brandul Coco Chanel are în ultima perioadă nişte colecţii foarte interesante, departe de ceea ce alege să poarte Corina Fusu. Iar culoarea părului, care nu se încadrează nici la brunet şi nici la şaten, nici chiar la cărunt, o face să pară o domnişoară bătrână de pension.Iar pe 30 septembrie,când am văzut-o la emisiunea ’’Bună Seara’’,mi-a venit în gând că semnul distinct al Corinei sunt maletele şi ştrampii,care nu erau deloc potriviţi.Ştrampii şi maletele alese de ea sunt lipsite de graţie,şi nu doar textura,dar şi culorile.Corina susţine că are în garderobă mai multe haine cumpărate la Paris:’’La Paris poţi găsi lucruri de calitate, la preţuri accesibile. În ultima perioadă, îmi cumpăr şi haine moldoveneşti”, a declarat Fusu pentru JURNAL.Sinceră să fiu,hainele ei sunt demodate şi nu merg într-un pas cu moda din Paris sau cu cea din Moldova. Nu ştiu ce o fi păţit doamna deputată că face alegeri atât de neinspirate.


   Eu nu sunt stilistă şi nu i-aş putea recomanda multe,cu toate că mi-ar plăcea dacă şi-ar vopsi părul într-o nuanţă de blond natural,s-ar machia lejer,ar scoate din garderoba sa hainele vechi şi le-ar înnoi cu noua colecţie de la Coco(dacă tot îi place acest stil) şi să dea foc ştrampilor şi maletelor lipsite de gust.Nu i-ar strica o consultaţie la un stilist şi o vizită la un salon decent.

miercuri, 2 noiembrie 2011

Cerşitul ca ''un post de muncă''


Cred că mulţi o cunosc pe femeia care ’’lucrează’’ la staţiile de troleibuze din Chişinău.Se apropie de obicei prieteneşte de cei ce îşi aşteaptă ruta şi cu o voce jalnică întreabă:’’Aveţi un leu?’’. E o cerşetoare care îşi cîştigă astfel existenţa. Spune că o cheamă Tamara,are 35 de ani şi e din Rezina.Nu este căsătorită şi nici copii nu are.Oamenii se revoltă,când ea le cere ajutor,fiindcă este tânără şi sănătoasă fizic.Sunt cerşetori la care îţi dau ochii în lacrimi când îi vezi:persoane invalide sau cu dezabilităţi mentale,bătrîni.Tamara însă arată altfel.Pentru prima dată cînd am văzut-o,nici nu mi-a venit prin cap că e cerşetoare.E o femeie îmbrăcată obişnuit şi se plimbă de la o staţie la alta.Cere în aşa fel,de parcă crezi că nu-i ajunge să achite taxa la troleu. Spune că cerşeşte fiindcă nu se poate angaja la un post de lucru,deoarece nu are documente.''Dute şi lucrează'',i-a spus una dintre femei,la care ea a răspuns ironic:''Nu am timp''.Susţine că este viitoarea soţie a lui Enrique Iglesias.Vorbeşte cu el prin extratereştri.Poate a încercat astfel să mă convingă că are unele dereglări psihice.Dar nu m-a înduplecat.Are marea ruşine să ceară bani incepînd de la studenţi şi terminând cu pensionari,care se gîndesc cum să supravieţuiască în această iarnă şi cum să facă să le ajungă de-o pîine.