Powered By Blogger

vineri, 18 noiembrie 2011

Tristă şi disperată


Astăzi este una dintre zilelele în care mă simt rău de tot.Nu am chef să vorbesc cu cineva.Îmi plânge inima şi incerc să înteleg care este rostul meu pe acest pămînt.Am scris multe esee despre fericire,bunătate,credinţă,speranţă,iubire etc.Şi credeam că aşa şi aste,fericirea cuiva e şi fericirea mea.Dar nu e aşa.Undeva în adâncul sufletului îi invidiez pe ce-i ce şi-au găsit jumătatea.Este pentru prima dată cînd am incercat să pun pe hîrtie ceea ce simt şi anume în versuri.Şi credeţi-mă,mă simt mai bine:


          Hazardul omenesc
      Vin lupii înspre mine,
     Nemiloşi,dar ei nu stiu,
    Că nu te pot găsi pe tine
       În nisipul din pustiu.

      Plâng şi le cer iertare
       Şi deodată pleacă...
   Uite!Iarăşi soarele apare
    Şi cred că totul o să treacă.
                                               
    Fug de lume,fug de mine

Mă rătăcesc într-un tunel,
Sperând că aşa va fi mai bine
Doar eu în gol şi nici un ţel.

Singurătatea mă omoară
Şi liniştea mă osteneşte,
Iubirea ta o să mă doară,
Dar asta soarta mi-o doreşte.

E frig,dar soarele-i aproape
Şi-n raza lui eu văd lumină
Dar ea se pierde adânc în ape
Atunci când luna este plină.


Şi am o vorbă prefăcută,
Şi simt că încă mă mai doare,
O rază dulce şi plăcută
Care mi-a dat întregul soare.

Ea pleacă ca şi celelalte
Şi inima de dor mi-e plină
Mă bat atunci cu mine-n noapte
Şi în tunel nu văd lumină.

3 comentarii:

  1. Ai in ceput sa te schimbi...devii tot mai sentimentala si mai profunda ...si asta ma bucura fiindca asta e Ina pe care trebuie toti sa o cunoasca nu sa o stie doar citiva....daca studiile la jurnalism te-au schimbat asa...atunci cred ca ai facut o alegere pe potriva...poezia te caracterizeaza intru totul....!!!

    RăspundețiȘtergere