Pentru un trai mai
decent,cetăţenii Republicii Moldova pleacă peste hotarele ţării cu speranţa că
acolo îşi vor găsi fericirea.Dezamăgiţi de lipsa de oportunităţi din ţară,de
gradul de civilizaţie şi nivelul scăzut de trai,lasă în urma lor copii,părinţi
şi case pusteite.
În fiece an numărul de emigranţi se măreşte.Moldova uită să aibă grijă de
copii săi.Alte mame-ţări îi adoptă.Dar nu de fiecare dată le dă căldură şi
protecţie. Jumătate de milion de moldoveni sunt plecaţi la muncă în
străinătate, arată datele Ministerului Muncii. Conform Biroului Naţional
de Statistică în anul 2011 au emigrat 3920 de persoane.Acestea sunt doar date
oficiale.Numărul emigranţilor plecaţi neoficial nu se cunoaşte.
Norocul nu le surîde tuturor.Unii nu sunt salarizaţi pentru munca
efectuată.Alţii locuiesc în condiţii modeste.Îndură foame,frig şi batjocuri.Mai
mult au de suferit copii abandonaţi,care în cele mai bune cazuri rămîn la rude
sau la vecini.Din lipsă de dragoste şi educaţie,copii aleg nu cele mai bune
drumuri în viaţă.Încep să se drogheze sau să consume excesiv alcool.În ultimul
timp s-au înregistrat şi cazuri de sinucid a copiilor cu părinţii peste hotare.
Obosiţi de viaţa printre străini,se întorc acasă.Dar nu stau prea mult.Căci
cum spun ei:”În Moldova banii se duc,dar nu au de unde veni”.Alţii ,în
genere,se recăsătoresc şi uită drumul spre casă.Uită tradiţiile şi limba
maternă.
Moldovenii se împart în trei categorii,cei care nu vor să lupte cu sistemul
şi pleacă,cei care vor să schimbe ceva şi rămîn,şi cei care încă nu au luat
nici o decizie.Aşa că,e bine acolo,unde nu suntem noi.